Rolul emoției, incertitudinii și „sensemaking-ului” în era digitală
Una dintre cele mai mari erori în discuțiile despre fake news este presupunerea că oamenii cred informațiile false pentru că „nu sunt suficient de inteligenți”. În realitate, lucrurile sunt mult mai complexe. Majoritatea persoanelor nu caută conspirații pentru divertisment, ci pentru a reduce anxietatea și incertitudinea.
Boala produce nesiguranță: simptomele neclare, diagnosticele complicate și limbajul medical dificil generează nevoia de sens și control. În acest context, social media oferă ceva extrem de puternic: explicații rapide, emoționale și aparent coerente.
Karl Weick (1995) definea sensemaking-ul ca procesul prin care oamenii încearcă să construiască sens în situații ambigue și dificile. În sănătate, acest proces este esențial, caci amenii nu caută doar informație medicală, ci răspunsuri care să le reducă frica și să îi ajute să înțeleagă ce li se întâmplă.
Problema este că rețelele sociale oferă adesea explicații simple pentru probleme complexe. Iar mintea umană preferă, în multe situații, o explicație simplă și emoțională unei explicații corecte, dar dificile.
Teoriile conspiraționiste funcționează eficient tocmai pentru că:
- reduc incertitudinea;
- oferă un „vinovat” clar;
- simplifică realitatea;
- creează sentimentul de apartenență la un grup;
- transformă anxietatea în certitudine.
În plus, algoritmii digitali favorizează conținutul care produce reacții intense. Frica, furia și șocul generează engagement mai mare decât mesajele moderate. Astfel, conținutul alarmist devine mai vizibil și mai distribuit.
În sănătate, acest fenomen este extrem de periculos deoarece emoția poate depăși evaluarea critică. Mesajele construite pe frică și urgență reduc capacitatea publicului de a analiza logic informația. În aceste momente, oamenii reacționează mai degrabă intuitiv decât rațional.
În literatura de specialitate apare tot mai frecvent ideea că lupta împotriva dezinformării nu poate fi realizată exclusiv prin corectarea informației false (debunking). Uneori, simpla repetare a conspirației poate întări mesajul inițial.
Din acest motiv, cercetătorii discută despre: prebunking, inoculare cognitivă, înlocuire narativă (narrative replacement). Cu alte cuvinte, oamenii au nevoie nu doar de demontarea unei informații false, ci și de o explicație alternativă clară, coerentă și emoțional credibilă.
În comunicarea medicală modernă, educația eficientă nu înseamnă doar transfer de informație, ci construcție de sens. Publicul are nevoie de:
- explicații clare;
- contexte;
- exemple;
- povești;
- orientare practică;
- reducerea anxietății.
Acesta este motivul pentru care simpla „prezentare de date” nu mai este suficientă în social media. Într-un ecosistem dominat de emoție și suprastimulare informațională, mesajele medicale trebuie să fie simultan corecte, comprehensibile și relevante uman.
Altfel, spațiul gol va fi ocupat de cei care oferă certitudini false.
Referințe
- Gorman, S., & Gorman, J. (2016). Denying to the Grave.
- Kahneman, D. (2011). Thinking, Fast and Slow.
- Rothkopf, D. (2003). “Infodemic”.
- Weick, K. (1995). Sensemaking in Organizations.